pățeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂȚEÁLĂ, pățeli, s. f. (Rar) Pățanie, aventură. –
Păți +
suf. -eală.pățeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pățeálă (rar)
s. f.,
g.-d. art. pățélii; pl. pățélipățeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pățeală f. ceeace pățește cineva.
pățeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂȚEÁLĂ, pățeli, s. f. (Rar) Pățanie, aventură. —
Păți +
suf. -eală.