pășuneală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂȘUNEÁLĂ,pășuneli, s. f. (Reg.) Pășune; pășunat. – Pășuna + suf. -eală.
pășuneală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pășuneálă (reg.) s. f., g.-d. art. pășunélii; pl. pășunéli
pășuneală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂȘUNEÁLĂ,pășuneli, s. f. (Reg.) Pășune; pășunat. — Pășuna + suf. -eală.