pășuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂȘUNÁ, pășunez, vb. I.
1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la
pers. 3) A paște
1 (
1).
2. Tranz. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască, a păzi în timp ce paște; a paște
1 (
2), a păstori. – Din
pășune.pășuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pășuná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
pășuneázăpășuna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂȘUNÁ, pășunez, vb.I.
1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la
pers. 3) A paște
1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce și a supraveghea vitele, oile la păscut; a paște
1 (2), a păstori. — Din
pășune.pășunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pășunà v. a duce la pășune.