păștiță - explicat in DEX

păștiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂȘTÍȚĂ, păștițe, s. f. Plantă erbacee mică, cu una sau cu două flori galbene-aurii, acoperite pe dinafară cu peri moi; păscuță, floarea-paștilor (Anemone ranunculoides). – Paști + suf. -iță.

păștiță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
păștíță, păștíțe, s.f. (reg.) 1. sărbătoarea religioasă a Paștilor. 2. (la pl.) Bunavestire. 3. Duminica Tomii (prima duminică după Paști); paștele mici. 4. plantă erbacee cu flori galbene-aurii; găinușă, gălbinele, floarea-paștilor.

păștiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
păștíță f., pl. e (d. Paște). O plantă ranunculacee (anemóne [nemorósa și ranunculoídes]).

păștiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păștíță s. f., g.-d. art. păștíței; pl. păștíțe

păștiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păștiță f. Bot. floarea Paștilor (Anemone nemorosa).

păștiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂȘTÍȚĂ, păștițe, s. f. Plantă erbacee mică, cu una sau cu două flori galbene- aurii, acoperite pe dinafară cu peri moi; păscuță, floarea-paștilor (Anemone ranunculoides). — Paști + suf. -iță.