păzitor - explicat in DEX

păzitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂZITÓR, -OÁRE, păzitori, -oare, s. m. și f. Paznic. – Păzi + suf. -tor.

păzitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
păzitór, -oáre adj. (d. păzesc. D. rom. vine bg. pazitor). Paznic, gardian, acela care păzește: cîniĭ [!] îs păzitoriĭ turmeĭ.

păzitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păzitór (rar) s. m., pl. păzitóri

păzitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păzitor m. cel ce păzește.

păzitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂZITÓR, -OARE, păzitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Paznic. — Păzi + suf. -tor.