pătucean(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂTUCEÁN,pătucene, s. n. (Pop.) Pătuț. [Var.: pătceán s. n.] – Pătuc + suf. -ean.
pătucean(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pătuceán (pop.) s. n., pl. pătucéne
pătucean(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) pătucean n. pat mic.
pătucean(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂTUCEÁN,pătucene, s. n. (Pop.) Pătuț. [Var.: pătceán s. n.] — Pătuc + suf. -ean.