pătuc - explicat in DEX

pătuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂTÚC, pătucuri, s. n. Pătuț. – Pat¹ + suf. -uc.

pătuc (Dicționaru limbii românești, 1939)
pătúc n., pl. e, pătuceán n., pl. ene (d. pat). Pat mic orĭ așternut mic care să servească drept pat.

pătuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pătúc s. n., pl. pătúcuri

pătuc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂTÚC, pătucuri, s. n. Pătuț. — Pat¹ + suf. -tic.