păsui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂSUÍ2, păsuiesc, vb. IV.
Tranz. A ajusta, a potrivi (o piesă, o parte a unui ansamblu etc.) pentru a obține o bună îmbinare; a fixa, a încheia. – Din
germ. passen.păsui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂSUÍ1, păsuiesc, vb. IV.
Tranz. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligații (bănești); a amâna, a îngădui. –
Pas3 +
suf. -ui.păsui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păsuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. păsuiésc, imperf. 3
sg. păsuiá; conj. prez. 3
să păsuiáscăpăsui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂSUÍ1, păsuzasc,
vb. IV.
Tranz. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligații (bănești); a amâna, a îngădui. —
Pas3 +
suf. -ui.păsui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂSUÍ2, păsuiesc, vb. IV.
Tranz. A ajusta, a potrivi (o piesă, o parte a unui ansamblu etc.) pentru a obține o bună îmbinare; a fixa, a încheia. — Din
germ. passen.păsuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)păsuì v. a da pas, a îngădui la achitarea unei sume:
mai păsuește câteva luni NEGR.