păstârnac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂSTÂRNÁC, păstârnaci, s. m. Plantă erbacee legumicolă bienală din familia umbeliferelor, cu rădăcina pivotantă fusiformă, cărnoasă, albă sau gălbuie, asemănătoare cu cea a pătrunjelului, comestibilă, bogată în substanțe nutritive și în vitamine (
Pastinaca sativa hortensis). [
Var.: (
reg.)
păstărnác s. m.] – Din
magh. paszternák, scr. pastrank, germ. Pastinak.păstârnac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păstârnác s. m.,
pl. păstârnácipăstârnac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂSTÂRNÁC, păstârnaci, s. m. Plantă erbacee legumicolă bienală din familia umbeliferelor, cu rădăcina pivotantă fusiformă, cărnoasă, albă sau gălbuie, asemănătoare cu cea a pătrunjelului, comestibilă, bogată în substanțe nutritive și în vitamine
(Pastinaca sativa hortensis). [
Var.: (
reg.)
păstărnâc s. m.] — Din
magh. paszternák, sb. pastrank, germ. Pastinak.