păstrăvior(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂSTRĂVIÓR,păstrăviori, s. m. Diminutiv al lui păstrăv (1). – Păstrăv + suf. -ior.
păstrăvior(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) păstrăviór(-vior) s. m., pl. păstrăvióri
păstrăvior(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂSTRĂVIÓR,păstrăviori, s. m. Diminutiv al lui păstrăv(1). — Păstrăv + suf. -ior.