păstrăvar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂSTRĂVÁR, păstrăvari, s. m. Pescar specialist în prinderea păstrăvilor (
1). –
Păstrăv +
suf. -ar.păstrăvar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păstrăvár (rar)
s. m.,
pl. păstrăváripăstrăvar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂSTRĂVÁR, păstrăvari, s. m. Pescar specialist în prinderea păstrăvilor
(1). —
Păstrăv +
suf. -ar.