păstrare - explicat in DEX

păstrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂSTRÁRE s. f. Acțiunea de a păstra și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. La (sau în) (bună) păstrare = a) la loc sigur; b) (fam.) închis; la închisoare. – V. păstra.

păstrare (Dicționaru limbii românești, 1939)
păstráre f. Acțiunea de a păstra, economie. A pune ceva la păstrare, a pune la o parte, la rezervă. A da cuĭva ceva în păstrare, a-ĭ încredința ca să păstreze.

păstrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păstráre s. f., g.-d. art. păstrắrii

păstrare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păstrare f. acțiunea de a păstra: a da cuiva în păstrare.

păstrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂSTRÁRE s. f. Acțiunea de o păstra și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. La (sau în) (bună) păstrare = a) la loc sigur, la adăpost, în pază; b) (fam.) închis; la închisoare. — V. păstra.