păstoresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂSTORÉSC, -EÁSCĂ, păstorești, adj. 1. Care aparține păstorilor (
1), privitor la păstori sau la viața de păstor; pastoral.
2. Fig. Preoțesc. –
Păstor +
suf. -esc.păstoresc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) păstorésc, -eáscă adj. (d.
păstor). Cĭobănesc, pastoral.
păstoresc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) păstorésc v. intr. (d.
păstor). Funcționez ca păstor:
mulțĭ anĭ a păstorit. V. tr. Conduc ca păstor sufletesc:
episcopu păstorește biserica.păstoresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păstorésc adj. m.,
f. păstoreáscă; pl. m. și
f. păstoréștipăstoresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)păstoresc a. pastoral.
păstoresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂSTORÉSC, -EÁSCĂ, păstorești, adj. 1. Care aparține păstorilor
(1), privitor la păstori sau la viața de păstor; pastoral.
2. Fig. Preoțesc. —
Păstor +
suf. -esc.