păstorel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂSTORÉL,păstorei, s. m. Diminutiv al lui păstor (1); păstoraș. – Păstor + suf. -el.
păstorel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) păstorél (rar) s. m., pl. păstoréi, art. păstoréii
păstorel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂSTORÉL,păstorei, s. m. Diminutiv al lui păstor(1); păstoraș. — Păstor + suf. -el.