păstoraș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂSTORÁȘ,păstorași, s. m. (Rar) Păstorel. – Păstor + suf. -aș.
păstoraș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) păstoráș (rar) s. m., pl. păstoráși
păstoraș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂSTORÁȘ,păstorași, s. m. (Rar) Păstorel. — Păstor + suf. -aș.