părăluță - explicat in DEX

părăluță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂRĂLÚȚĂ, părăluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui para³. 2. (Bot.; reg.) Bănuț. – Para³ + suf. -uță.

părăluță (Dicționaru limbii românești, 1939)
părălúță f., pl. e (d. para f.). Para mică, bănuț. Monetă de aramă de 1 ban saŭ 2 (Munt.). Pl. Bănuțĭ, bănușeĭ, o plantă (Munt.). Banĭ, avere: cocoana asta are părăluțe.

părăluță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
părălúță s. f., g.-d. art. părălúței; pl. părălúțe

părăluță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
părăluță f. 1. para măruntă, bănuț; 2. pl. bani: avea părăluțe bunicele; 3. pl. Bot. bănuței.

părăluță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂRĂLÚȚĂ, părăluțe, s. f. 1. Diminutiv la lui para³. 2. (Bot.; reg.) Bănuț. — Parale (pl. lui para³) + suf. -uță.