părăgini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂRĂGINÍ, părăginesc, vb. IV.
Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [
Var.: (
reg.)
părăgení vb. IV] – Din
paragină.părăgini (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!părăginí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se părăginéște, imperf. 3
sg. se părăgineá; conj. prez. 3
să se părăgineáscăpărăgini (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂRĂGINÍ, părăginesc, vb. IV.
Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [
Var.: (
reg.)
părăgení vb. IV] — Din
paragină.părăginì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)părăginì v. a lăsa în paragină, în părăsire.