părădui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂRĂDUÍ, părăduiesc, vb. IV. (
Reg. și
fam.)
1. Refl. (Despre construcții, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina.
2. Tranz. A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc. –
Et. nec.părădui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)părăduí (a ~) (
reg.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. părăduiésc, imperf. 3
sg. părăduiá; conj. prez. 3
să părăduiáscăpărăduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)părăduì v. Mold. a risipi:
să părăduiască în câțiva ani moștenirea. [Lit. a face
paradă cu ceva].