păruială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂRUIÁLĂ, păruieli, s. f. (
Fam.) Acțiunea de
a (se) părui1 (
1);
p. gener. încăierare, bătaie, chelfăneală. [
Pr.:
-ru-ia-] –
Părui1 +
suf. -eală.păruĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)păruĭálă f., pl.
ĭelĭ. Fam. Acțiunea de a saŭ de a se părui.
păruială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păruiálă s. f.,
g.-d. art. păruiélii; pl. păruiélipăruială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂRUIÁLĂ, păruieli, s. f. (
Fam.) Acțiunea de
a (se) părui1 (1);
p. genei; încăierare, bătaie, chelfăneală. [
Pr.:
-ru-ia-] —
Părui1 +
suf. -eală.