părtini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV.
Tranz. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia). – Din
parte.părtini (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)părtiní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. părtinésc, imperf. 3
sg. părtineá; conj. prez. 3
să părtineáscăpărtini (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV.
Tranz. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia). — Din
parte.părtinì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)părtinì v. a fi părtinitor. [Derivat analogic din
parte (cf.
conteni, mărgini, etc.)].