părtinitor - explicat in DEX

părtinitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. – Părtini + suf. -tor.

părtinitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
părtinitór, -oáre adj. Care părtinește, parțial.

părtinitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
părtinitór adj. m., pl. părtinitóri; f. sg. și pl. părti­nitoáre

părtinitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
părtinitor a. și m. parțial, care ține partea cuiva în paguba altuia: un judecător nu trebuie să fie niciodată părtinitor.

părtinitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. — Părtini + suf. -tor.