părticea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂRTICEÁ, -ÍCĂ, părticele, s. f. Diminutiv al lui
parte. –
Parte +
suf. -icea, -icică.părticea (Dicționaru limbii românești, 1939)părticeá (vest) și
-cícă (est) f., pl.
ele (d.
parte orĭ d. lat.
*particella, de unde și it.
particella și fr.
parcelle. V.
particulă și
parcelă). Parte mică din orĭ-ce:
părticică de moșie, de avere, de postav, de pîne [!]. Bucățică de prescură care, după ce s´a tăĭat agnețu, se taĭe și se dă credincĭosuluĭ care o cere. V.
cest 1, meridă, țencușe.părticea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂRTICEÁ, -ÍCĂ, părticele, s. f. Diminutiv al lui
parte. —
Parte +
suf. -icea, -icică.