părtaș - explicat in DEX

părtaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂRTÁȘ, -Ă, părtași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care participă (împreună cu altele) la o activitate, care ia parte la o acțiune; participant; spec. complice. ♦ (Rar) Partizan, adept. ♦ Persoană căreia cineva îi încredințează gândurile, planurile, sentimentele sale intime; confident. 2. Persoană care se bucură (împreună cu altele) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește (cu altele) un necaz, o nenorocire. 3. Persoană care primește o parte dintr-un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană. – Parte + suf. -aș.

părtaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
părtáș, -ă adj. (d. parte). Participant, care ĭa parte la ceva: părtaș la veselie, la cîștig (V. acționar), la nenorocire. Implicat, cómplice: părtaș la crimă.

părtaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
părtáș s. m., pl. părtáși

părtaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
părtaș m. 1. care iea parte: părtaș la veselia noastră; 2. partizan.

părtaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂRTÁȘ, -Ă, părtași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care participă (împreună cu altele) la o activitate, care ia parte la o acțiune; participant; spec. complice. ♦ (Rar) Partizan, adept. ♦ Persoană căreia cineva îi încredințează gândurile, planurile, sentimentele sale intime; confident. 2. Persoană care se bucură (împreună cu altele) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește (cu altele) un necaz, o nenorocire. 3. Persoană care primește o parte dintr-un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană. — Parte + suf. -aș.