păpușoĭ - explicat in DEX

păpușoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂPUȘÓI, (I, II 1) păpușoi, s. m., (II 2) păpușoaie, s. n. I. S. m. Augmentativ al lui păpușă (I). II. (Reg.) 1. S. m. Porumb. ♦ Rodul porumbului (știuleți sau boabe). 2. S. n. Loc plantat cu porumb; porumbiște. [Var.: (reg.) popușói s. m., s. n.] – Păpușă + suf. -oi.

păpușoi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
păpușói¹, păpușói, s.m. (reg.) 1. păpușă care reprezintă o figură masculină; păpușă mare. 2. bărbat fără personalitate, om de nimic. 3. porumb.4. rodul porumbului (știuleți sau boabe). 5. plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzui sau purpurii și cu flori mari, roșii, galbene sau pestrițe; belșiță. 6. plantă denumită și lușcă albă. 7. plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanaș.

păpușoi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
păpușói², păpușoáie, s.n. (reg.) 1. loc plantat cu porumb; porumbiște. 2. sperietoare de păsări; momâie. 3. (art.) numele unui dans popular executat de fete și băieți.

păpușoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
păpușóĭ și (maĭ des) popoșóĭ m. ca plantă și n., pl. oaĭe, ca felurĭ de semănături și marfă (d. păpușă). Est. Porumb, cucuruz, o plantă graminee care crește înaltă pînă la 3 metri și care produce maĭ multe spice marĭ (așezate la baza lungilor luĭ frunze și numite ștulețĭ, drugĭ saŭ cocenĭ) și florĭ în formă de paniculă așezate în vîrfu tulpineĭ (zea mays). Păpușă (fascicul) mare: doŭă popușoaĭe. Pl. Popușoaĭe, semănăturĭ de popușoĭ. Felurĭ de popușoĭ. – Popușoĭu e originar din America, unde și azĭ crește sălbatic, ca în Mexic. Pin [!] cultură, s´aŭ obținut o mulțime de varietățĭ (cincŭantinĭ, dintele caluluĭ, hanganĭ, scorumnicĭ ș. a.). În Eŭropa a fost introdus pin [!] seculu XVI, în Țara Românească supt [!] Șerban Cantacuzino (1678-1688), în Moldova la începutu secululuĭ [!] XVIII de Constantin Mavrocordatu, ĭar Transilvania pe la 1640. Curînd a ajuns plantă alimentară și a înlocuit în mare parte grîu și meĭu. Așa, mămăliga, care în ainte [!] se făcea din meĭ, azĭ se face din făină de popușoĭ (numită în vest mălaĭ) și e maĭ întrebuințată de țăranu din vechĭu regat de cît [!] pînea [!] de grîŭ. De aceĭa și sufere [!] de grozava boală a pelagreĭ, că mănîncă mămăligă făcută din popușoĭ stricat din diferite cauze. Dar, dacă nu e alterat, mămăliga cu brînză constitue [!] un aliment excelent. – Grăunțele de popușoĭ, făcute să explodeze într´o tigaĭe, se mănîncă supt [!] formă de mizilic. – V. gaolian.

păpușoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păpușói¹ (păpușă mare, porumb) s. m., pl. păpușói, art. păpușóii

păpușoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păpușói² (porumbiște) (reg.) s. n., pl. păpușoáie

păpușoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂPUȘÓI, (I, II 1) păpușoi, s. m., (II 2) păpușoaie, s. n. I. S. m. Augmentativ al lui păpușă (1). II. (Reg.) 1. S. m. Porumb. ♦ Rodul porumbului (știuleți sau boabe). 2. S. n. Loc plantat cu porumb; porumbiște. [Var-.: (reg.) popușói s. m., s. n.] — Păpușă + suf. -oi.