păpurică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂPURÍCĂ, păpurici, s. f. (
Reg.) Numele mai multor plante erbacee care cresc de obicei prin locuri umede și mlăștinoase. –
Papură +
suf. -ică.păpurică (Dicționaru limbii românești, 1939)păpurícă f., pl.
ele (d.
papură). Roșățea.
păpurică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păpurícă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. păpurícii; pl. păpurícipăpurică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂPURÍCĂ, păpurici, s. f. (
Reg.) Numele mai multor plante erbacee care cresc de obicei prin locuri umede și mlăștinoase. —
Papură +
suf. -ică.