pământean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂMÂNTEÁN, -Ă, pământeni, -e, adj. 1. Care trăiește, care locuiește pe Pământ; de pe Pământ, specific Pământului. ♦ (Substantival) Locuitor al Pământului.
2. (Adesea substantivat) Născut în țara despre care este vorba; indigen, băștinaș, autohton.
3. (Substantivat; rar) Muritor
2. –
Pământ +
suf. -ean.pământean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pământeán adj. m.,
s. m.,
pl. pământéni; adj. f. pământeánă, pl. pământénepământean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pământean a. și m.
1. născut în acea țară, indigen:
pământenii și străinii; 2. care locuiește pe pământ:
ești tu viță de om pământean? ISP.;
3. pământesc:
cunoscătorii vieții pământene EM.
pământean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂMÂNTEÁN, -Ă, pământeni, -e, adj. 1. Care trăiește, care locuiește pe pământ; de pe pământ, specific pământului. ♦ (Substantivat) Locuitor al pământului.
2. (Adesea substantivat) Născut în țara în care locuiește; indigen, băștinaș, autohton.
3. (Substantivat; rar) Muritor
2. —
Pământ +
suf. -eon.