pământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂMẤNT, (
3, 4, 5)
pământuri, s. n. 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni;
p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă. ◊
Expr. La capătul (sau
marginile) pământului = foarte departe.
De când (
e lumea și) pământul sau
cât e lumea și pământul =
a) (de) totdeauna;
b) (în construcții negative) niciodată.
Ca de la cer la pământ, se spune pentru a arăta marea deosebire dintre două lucruri.
2. Scoarța globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafața lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii și alte vietăți; sol. ◊
Loc. adv. Ca pământul =
a) cu desăvârșire, de tot;
b) profund, greu;
c) (în construcții negative) deloc, în nici un fel. ◊
Loc. adj. și adv. În (sau
la) pământ = (aplecat) în jos (de teamă, de emoție, din modestie etc.).
La pământ =
a) întins, culcat pe jos;
p. ext. (despre oameni) deprimat, învins;
b) (în formule de comandă) culcă-te! ◊
Expr. A lăsa toate la (sau
în) pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona.
Parcă l-a înghițit pământul (sau
a intrat în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut.
A-i veni cuiva să intre în pământ, se spune când cineva se simte foarte rușinat și ar vrea să nu mai dea ochii cu oamenii.
A ieși (sau
a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc.
A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității.
A nu-l mai ține (sau
a nu-l mai încăpea) nici pământul (de...) = a simți o emoție puternică.
A nu-l mai încăpea (pe cineva)
pământul = a fi mândru, încrezut.
A nu-l primi (pe cineva)
nici pământul = a fi un ticălos.
A nu-l (mai) răbda (sau
ține pe cineva)
pământul, se zice (mai ales în imprecații) despre un om rău.
A șterge (sau
a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau
a (se) face una cu pământul (sau
o apă și un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici.
A scoate (sau
a aduce) din pământ (sau
din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț.
Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat.
Doarme și pământul sub om = e liniște, tăcere desăvârșită.
3. Materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru și care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, și din granule organice, provenite din descompunerea substanțelor organice vegetale sau animale. ◊
Pământ activ (sau
decolorat) = material natural pământos, asemănător argilei, care are proprietatea de a absorbi și reține substanțe colorate din uleiuri animale, vegetale și minerale. ♦ (Și în sintagma
pământ galben) Lut. ♦
Pământuri rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemănătoare din punctul de vedere al proprietăților lor chimice.
4. Întindere de uscat; continent. ♦ Întindere de teren (cultivabil). ◊
Expr. Sărac lipit pământului = foarte sărac.
5. Teritoriu, regiune, ținut;
p. ext. țară, patrie. ◊
Obiceiul pământului = sumă de norme necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieții, transmise urmașilor prin tradiție:
p. ext. obicei păstrat din vechime, caracteristic unei țări, unei regiuni. –
Lat. pavimentum.pământ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*Pămấnt (planetă) s. propriu
n.pământ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pămấnt s. n., (materiale, continente, teritorii)
pl. pămấnturipământ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pământ n.
1. planeta ce locuim:
pământul se învârtește împrejurul soarelui; 2. materia ce compune suprafața solidă a globului și care produce vegetalele:
pământul se îmbracă primăvara cu verdeață; 3. specie de pământ:
pământ galben, negru, roșu; 4. fig. locuitorii de pe pământ:
cât e lumea și pământul; 5. lume:
n´am pe nimeni pe pământ; 6. sol, teren:
pământ de arătură. [Lat. PAVIMENTUM, pardoseală: cu sens lărgit românește].
pământ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂMẤNT, (3, 4, 5) pământuri, s. n. 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni;
p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă. ◊
Expr. La capătul (sau
marginile) pământului = foarte departe.
De când (e lumea și) pământul sau
cât e lumea șipământul =
a) (de) totdeauna;
b) (în construcții negative) niciodată.
Ca de la cer la pământ, se spune pentru a arăta marea deosebire dintre două lucruri.
2. Scoarța globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafața lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii și alte vietăți; sol. ◊
Loc. adv. Ca pământul =
a) cu desăvârșire, de tot;
b) profund, greu;
c) (în construcții negative) deloc, în niciun fel. ◊
Loc. adj. și adv. În (sau
la) pământ = (aplecat) în jos (de teamă, de emoție, din modestie etc.).
La pământ =
a) întins, culcat pe jos;
p. ext. (despre oameni) deprimat, învins;
b) (în formule de comandă) culcă-te! ◊
Expr. A lăsa toate la (sau
în) pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona.
Parcă l-a înghițit pământul (sau
a intrai în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut.
A-i veni cuiva să intre în pământ, se spune când cineva se simte foarte rușinat și ar vrea să nu mai dea ochii cu oamenii.
A ieși (sau
a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc.
A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității.
A nu-l mai ține (sau
a nu-l mai încăpea) nici pământul (de...) = a simți o emoție puternică.
A nu-l mai încăpea (pe cineva)
pământul = a fi mândru, încrezut.
A nu-l primi (pe cineva) nici
pământul = a fi un ticălos.
A nu-l (mai) răbda (sau
ține pe cineva)
pământul, se zice (mai ales în imprecații) despre un om rău.
A șterge (sau
a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau
a (se) face una cu pământul (sau
o apă și un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici.
A scoate (sau
a aduce) din pământ (sau
din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț.
Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat.
Doarme și pământul sub om = e liniște, tăcere desăvârșită.
3. Materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru și care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, și din granule organice, provenite din descompunerea substanțelor organice vegetale sau animale. ◊
Pământ activ (sau
decolorat) = material natural pământos, asemănător argilei, care are proprietatea de a absorbi și reține substanțe colorate din uleiuri animale, vegetale și minerale. ♦ (Și în sintagma
pământ galben) Lut. ♦
Pământuri rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemănătoare din punctul de vedere al proprietăților lor chimice.
4. Întindere de uscat; continent. ♦ Întindere de teren (cultivabil). ◊
Expr. Sărac lipit pământului = foarte sărac.
5. Teritoriu, regiune, ținut;
p. ext. țară, patrie. ◊
Obiceiul pământului = sumă de noime necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieții, transmise urmașilor prin tradiție;
p. ext. obicei păstrat din vechime, caracteristic unei țări, unei regiuni. —
Lat. pavimentum.