păltiniș - explicat in DEX

păltiniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂLTINÍȘ, păltinișuri, s. n. Pădure sau desiș de paltini. – Paltin + suf. -iș.

păltiniș (Dicționaru limbii românești, 1939)
păltiníș n., pl. urĭ (d. paltin). Pădure de paltinĭ.

păltiniș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PĂLTINIȘ 1. Pas între m-ții Bistriței și Căliman, la izvoarele Negrișoarei. Alt.: 1.327 m. Străbătut de șoseaua Suceava-Gura Humorului-Frasin-Ostra-Broșteni-Bilbor-Toplița-Gheorgheni-Miercurea Ciuc. 2. Com. în jud. Botoșani, situată pe dr. văii Prutului, la granița cu Ucraina; 3.346 loc. (2003). În satul Horodiștea, aflat la 48º15'06„ lat. N, considerat punctul nordic extrem al României, au fost descoperite vestigiile unei așezări din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca Bronzului (ceramică, figurine, din teracotă, unelte din piatră și os, fusaiole ș.a.) și urmele unor bordeie din sec. 8-10. Bisericile Adormirea Maicii Domnului (1803, renovată în 1894) și Sf. Vasile (1820) în satul P. 3. Com. în jud. Caraș-Severin, situată la poalele m-ților Semenic, pe cursul superior al râului Pogăniș; 2.595 loc. (2003). Stație de c. f. (în satul Cornuțel). Expl. de mangan (Delinești) și de bentonit (Rugi). Pomicultură. Rezervație paleontologică (punct fosilifer), în satul Delinești. Până la 1 ian. 1965, satul și com. P. s-au numit Valea Boului. 4. Localitate componentă a municipiului Sibiu, stațiune climaterică și de odihnă, situată pe flancul NE al m-ților Cindrel, sub vf. Oncești, la 1.450 m alt., la 32 km SV de Sibiu. Climatul montan, cu aer curat, lipsit de praf și alergeni, face ca stațiunea să fie recomandată atât pentru odihnă, cât și pentru tratarea nevrozelor astenice, a unor stări de debilitate, de surmenaj fizic și intelectual, a unor anemii ș.a. Pârtii de schi cu diferite grade de dificultate. Telescaun și teleschi. Schit (întemeiat în 1930 de mitropolitul Nicolae Bălan) cu biserica de lemn Schimbarea la Față.

păltiniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păltiníș s. n., pl. păltiníșuri

păltiniș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păltiniș n. pădure de paltini.

păltiniș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂLTINÍȘ, păltinișuri, s. n. Pădure sau desiș de paltini. — Paltin + suf. -iș.