pălmui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂLMUÍ, pălmuiesc, vb. IV.
Tranz. A lovi pe cineva cu palma
1 (
1) peste obraz, a da cuiva palme
1. –
Palmă +
suf. -ui.pălmui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pălmuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pălmuiésc, imperf. 3
sg. pălmuiá; conj. prez. 3
să pălmuiáscăpălmui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂLMUÍ, pălmuiesc, vb. IV.
Tranz. A lovi pe cineva cu palma
1 (1) peste obraz, a da cuiva palme
1. —
Palmă1 +
suf. -ui.pălmuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pălmuì v.
1. a da, a trage palme;
2. fig. a lovi:
pălmuiți de un crivăț plin de ghiață AL.