păliur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂLIÚR, păliuri, s. m. Arbust spinos de origine mediteraneană, din al cărui lemn greu, dur și elastic se fac cozi de unelte (
Paliurus spina-christi). – Din
lat. Paliurus (numele științific al plantei).
păliur (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PĂLIÚR (‹
lat.)
s. m. Arbust cu lujeri anuali geniculați, brun-roșcați sau cenușiu-roșcați, cu câte doi spini la baza frunzelor; fructul este asemănător unei pălării (
Paliurus Spina-Christi). Este o plantă rară, care înflorește în perioada mai-aug. și este folosită pentru gardurile vii datorită culorii strălucitoare a frunzișului și formei particulare a fructelor. În România crește spontan, sporadic, mai ales în Dobrogea, și este răspândită în Europa de Sud și Asia de Vest. Este numită și
spinul lui Hristos.păliur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păliúr (-li-ur) s. m.,
pl. păliúri