pălit - explicat in DEX

pălit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂLÍT¹, -Ă, păliți, -te, adj. (Despre plante) Îngălbenit, ofilit, veștejit (de arșiță, de vânt, de frig etc.). – V. păli¹.

pălit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂLÍT², -Ă, păliți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Palid. 2. (Despre lumină sau corpuri luminoase) Lipsit de strălucire; stins. – V. păli².

pălit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pălít, pălítă, adj. (pop.) 1. (despre față) pârlit, bronzat. 2. (despre plante) veștejit, ofilit, îngălbenit, uscat; pâhăvit. 3. (reg.) atins de rugină sau de tăciune. 4. (reg.; despre holde) crescut prea repede și fără rod; hulpit. 5. (reg.; despre semințe) insuficient dezvoltat; copt înainte de maturitate; sec, zbârcit, chircit. 6. (reg. și fig.; despre oameni) slab, sfrijit. 7. lovit, izbit. 8. îndreptat, pornit (într-o direcție). 9. culcat, doborât la pământ. 10. (fig.; despre oameni) nebun, aiurit, țicnit.

pălit (Dicționaru limbii românești, 1939)
pălít, -ă adj. (d. pălesc). Ars de soare. Izbit, lovit. Fig. Iron. Pălit cu leŭca, țicnit, cam nebun. V. uluit.

pălit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pălit a. uscat de arșiță sau de brumă: grâne, poame pălite.

pălit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pălit a. lovit: pălit la cap.

pălit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂLIT¹, -Ă, păliți, -te, adj. (Despre plante) îngălbenit, ofilit, veștejit (de arșiță, de vânt, de frig etc.). — V. păli¹.

pălit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂLÍT², -Ă, păliți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Palid. 2. (Despre lumină sau corpuri luminoase) Lipsit de strălucire; stins. — V. păli².