păișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂIȘÓR, păișoare, s. n. (
Reg.)
1. Păiuș (
1).
2. Bețișor cu ajutorul căruia se înnegresc sprâncenele. –
Pai +
suf. -ișor.păișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păișór (
reg.)
(pă-i-) s. n.,
pl. păișoárepăișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂIȘÓR, păișoare, s. n. (
Reg.)
1. Păiuș
(1). 2. Bețișor cu ajutorul căruia se înnegresc sprâncenele. —
Pai +
suf. -ișor.