păiuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂIÚȚ,păiuțe, s. n. 1. Păiuș (1). 2. (Reg.) Băț de chibrit. – Pai + suf. -uț.
păiuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) păiúț s. n., pl. păiúțe
păiuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂIÚȚ,păiuțe, s. n. 1. Păiuș (1).2. (Reg.) Băț de chibrit. — Pai + suf. -ut.