păinjini(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂINJINÍ vb. IV. v. păienjeni.
păinjinì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) păinjinì v. Mold. 1. a acoperi cu păiajeni: păreți păinjiniți;2.fig. a se acoperi cu o ceață: o negură ochii 'mi păinjini NEGR.
păinjini(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂINJINÍ vb. IV v. păienjeni.