păier - explicat in DEX

păier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂIÉR, păiere, s. n. (Reg.) Saltea umplută cu paie sau cu fân. – Pai + suf. -ar.

păier (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
păiér, păiéri, s.n. și m. 1. saltea umplută cu paie sau cu fân; mindir, părnăjac, sălmăjac, străjac. 2. construcție în care se păstrează nutrețul de vite; șopru, șură, magazie, fânar. 3. fiecare dintre cele două lemne cu care doi oameni aduc fânul pentru a-l așeza în claie. 4. parte a batozei prin care ies paiele. 5. (s.m.) muncitor agricol care cară paiele la treierat.

păier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păiér¹ (drug, parte a batozei, muncitor) s. m., pl. păiéri

păier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păiér² (saltea) (reg.) s. n., pl. păiére

păier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂÍER, păiere, s. n. (Reg.) Saltea umplută cu paie sau cu fân. — Pai + suf. -ar.