păhăruș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂHĂRÚȘ,păhărușe, s. n. (Pop.) Păhărel. – Pahar + suf. -uș.
păhăruș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) păhărúș (pop.) s. n., pl. păhărúșe
păhăruș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂHĂRÚȘ,păhărușe, s. n. (Pop.) Păhărel. — Pahar + suf. -uș.