păhărel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂHĂRÉL, păhărele, s. n. Diminutiv al lui
pahar; păhăraș, păhăruș, păhăruț. –
Pahar +
suf. -el.păhărel (Dicționaru limbii românești, 1939)păhărél n., pl.
e. Păhăruț, pahar mic.
păhărel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păhărél s. n.,
pl. păhărélepăhărel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂHĂRÉL, păhărele, s. n. Diminutiv al lui
pahar; păhăraș, păhăruș, păhăruț. —
Pahar +
suf. -el.