păgânism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂGÂNÍSM s. n. 1. Credință religioasă a păgânilor;
p. ext. credință religioasă a antichității greco-romane; epocă anterioară apariției creștinismului; păgânătate, păgânie.
2. P. anal. Atitudine filozofică, religioasă, artistică asemănătoare cu cea care se atribuie antichității greco-romane. –
Păgân +
suf. -ism.păgânism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păgânísm s. n.păgânism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂGÂNÍSM s. n. Denumire dată reprezentărilor religioase politeiste din vechile culte. ♦ (Pentru iudei, creștini și musulmani) Orice religie nemonoteistă. ♦ (Pentru creștini) Orice altă religie. —
Păgân +
suf. -ism.