păgânie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂGÂNÍE, (
2)
păgânii, s. f. (
Înv.)
1. Păgânism (
1).
2. Faptă de păgân, nelegiuire, fărădelege. –
Păgân +
suf. -ie.păgânie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păgâníe (
înv.)
s. f.,
art. păgânía, g.-d. art. păgâníei; (păcate)
pl. păgâníi, art. păgâníilepăgânie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂGÂNÍE, (2) păgânii, s. f. (
înv.)
1. Păgânism.
2. Faptă de păgân, nelegiuire, fărădelege. —
Păgân +
suf. -ie.