păgubos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂGUBÓS, -OÁSĂ, păguboși, -oase, adj. Care suferă mereu pagube, care nu are noroc în ceea ce întreprinde; ghinionist. –
Pagubă +
suf. -os.păgubos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păgubós adj. m.,
pl. păgubóși; f. păguboásă, pl. păguboásepăgubos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂGUBÓS, -OÁSĂ, păguboși, -oase, adj. Care suferă mereu pagube, care nu are noroc în ceea ce întreprinde; ghinionist. —
Pagubă +
suf. -os.