păfuga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂFUGÁ, păfúg, vb. I.
Tranz. (
Reg.) A fugări, a alunga. [
Var.:
pefugá vb. I] –
Pe + fugă.păfuga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păfugá ( a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
păfúgăpăfuga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂFUGÁ, păfug, vb. I.
Tranz. (
Reg.) A fugări, a alunga. [Var.:
pefugá vb. I] —
Pe + fugă.