pădurărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂDURĂRÍT s. n. 1. Ocupația pădurarului, viața de pădurar; pădurărie
1.
2. (Rar) Silvicultură.
3. (
Înv.) Impozit plătit de proprietarii de pădure. –
Pădure +
suf. -ărit.pădurărit (Dicționaru limbii românești, 1939)pădurărít n., pl.
urĭ. Vechĭ. Bir plătit de cel ce exploata o pădure.
pădurărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pădurărít s. n.pădurărit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂDURĂRÍT s. n. 1. Ocupația pădurarului, viața de pădurar; pădurărie
1.
2. (Rar) Silvicultură.
3. (
înv.) Impozit plătit de proprietarii de pădure. —
Pădure +
suf. -ărit.