pădurărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂDURĂRÍE1 s. f. Ocupația pădurarului; pădurărit (
1). –
Pădurar +
suf. -ie.pădurărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂDURĂRÍE2 s. f. (
Înv.) Silvicultură. –
Pădure +
suf. -ărie.pădurărie (Dicționaru limbii românești, 1939)pădurăríe f. Vĭața de pădurar. Silvicultură.
pădurărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pădurăríe (
înv.)
s. f.,
art. pădurăría, g.-d. pădurăríi, art. pădurăríeipădurărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂDURĂRÍE1 s. f. Ocupația pădurarului; pădurărit
(1). —
Pădurar +
suf. -ie.pădurărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂDURĂRÍE2 s. f. (
înv.) Silvicultură. —
Pădure +
suf. -ărie.