păduros - explicat in DEX

păduros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂDURÓS, -OÁSĂ, păduroși, -oase, adj. (Despre regiuni, dealuri, munți, terenuri) Acoperit cu păduri, bogat în păduri; împădurit. – Pădure + suf. -os.

păduros (Dicționaru limbii românești, 1939)
pădurós, -oásă adj. (d. pădure). Acoperit de pădurĭ: țară păduroasă. – Și păduratic (ca boĭeros, -ratic).

păduros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pădurós adj. m., pl. păduróși; f. păduroásă, pl. păduroáse

păduros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păduros a. plin de păduri: munți păduroși BĂLC.

păduros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂDURÓS, -OÁSĂ, păduroși, -oase, adj. (Despre regiuni, dealuri, munți, terenuri) Acoperit cu păduri, bogat în păduri; împădurit. — Pădure + suf. -os.