pădurice (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂDURÍCE, pădurici, s. f. Diminutiv al lui
pădure; păduriță. –
Pădure +
suf. -ice.pădurice (Dicționaru limbii românești, 1939)păduríce f. (d.
pădure). Pădure mică (de mică întindere). V.
vlăstăriș.pădurice (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păduríce s. f.,
g.-d. art. pădurícii; pl. pădurícipădurice (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pădurice f. pădure cu arbori mici.
pădurice (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂDURÍCE, pădurici, s. f. Diminutiv al lui
pădure; păduriță. —
Pădure +
suf. -ice.