păduratic - explicat in DEX

păduratic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂDURÁTIC, -Ă, păduratici, -ce, adj. 1. Care crește sau trăiește în pădure; pădureț, sălbatic. 2. Acoperit cu păduri; păduros, împădurit. – Pădure + suf. -atic.

păduratic (Dicționaru limbii românești, 1939)
pădurátic, V. păduros.

păduratic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pădurátic adj. m., pl. pădurátici; f. pădurátică, pl. pădurátice

păduratic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păduratic a. 1. de pădure: umbre păduratice BOL.: 2. acoperit cu arbori: pe un munte păduratic AL.

păduratic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂDURÁTIC, -Ă, păduratici, -ce, adj. 1. Care crește sau trăiește în pădure: pădureț, sălbatic. 2. Acoperit cu păduri; păduros, împădurit. — Pădure + suf. -atic.