pădurar - explicat in DEX

pădurar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂDURÁR, pădurari, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei păduri. – Pădure + suf. -ar.

pădurar (Dicționaru limbii românești, 1939)
pădurár m. (d. pădure). Păzitor de pădure.

pădurar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pădurár s. m., pl. pădurári

pădurar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pădurar m. păzitor de pădure.

pădurar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂDURÁR, pădurari, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei păduri. — Pădure + suf. -ar.