păduchios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂDUCHIÓS, -OÁSĂ, păduchioși, -oase, adj. Care are păduchi (
1), plin de păduchi;
p. ext. murdar, nespălat;
fig. sărac, nevoiaș. –
Păduche +
suf. -os.păduchios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păduchiós adj. m.,
pl. păduchióși; f. păduchioásă, pl. păduchioásepăduchios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)păduchios a. și m.
1. plin de păduchi;
2. fig. ticălos. [Lat. PEDUCULOSUS].
păduchios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂDUCHIÓS, -OÁSĂ, păduchtoși, -oase, adj. Care are păduchi
(1), plin de păduchi;
p. ext. murdar, nespălat;
fig. sărac, nevoiaș. —
Păduche +
suf. -os.păduchĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)păduchĭós, -oásă adj. (lat.
peduculosus, it.
pidocchĭoso, fr.
pouilleux, sp.
piojoso, pg.
piolhoso). Plin de păduchĭ.
Fig. Păcătos, nemernic, nespălat:
cine-ĭ acest păduchĭos?