păduche - explicat in DEX



păduche (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂDÚCHE, păduchi, s. m. 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu muncește și trăiește din munca altuia; parazit. 2. Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hrănindu-se pe seama acestora. 3. Compus: păduche-de-lemn = ploșniță. – Lat. peduculus.

păduche (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
pădúche (pădúchi), s. m. – Insectă parazită (Pediculus capitis). – Mr., megl. piducl’u, istr. peducl’u. Lat. peduculus (Pușcariu 1240; Candrea-Dens., 1302; REW 6361), pe care Petronius îl folosea deja în forma peduclus; cf. vegl. pedoklo, it. pidocchio, prov. pezolh, fr. pou, cat. poll, sp. piojo, port. piolho.Der. păducherie, s. f. (mulțime de păduchi); păducherniță, s. f. (colțul-babei, Tribulus terrestris; plantă contra păduchilor, Lepidium ruderale); păduchia, vb. (a se căuta de păduchi), pe care Pușcariu 1241 îl duce pînă la lat. peduculare, este probabil un der. interior; păduchios, adj. (cu păduchi), mr. piducl’os derivă, după Pușcariu 1242, din lat. peduculosus.Cf. păducel.

păduche (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
PĂDUCHE chiriaș, jovaliu, mătreață cu mațe, nichitar.

păduche (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
păduche, păduchi s. m. (peior.) 1. om care nu muncește și trăiește din munca altuia; parazit. 2. persoană măruntă / neînsemnată.

păduche (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PĂDÚCHE (lat. peduculus) s. m. 1. Denumire dată mai multor specii de insecte parazite hematofage care trăiesc pe om și pe animale sau plante. ◊ P. corp = insectă de c. 3 mm, alb-cenușie hematofagă parazită pe corpul omului (Pediculus corporis hominis); transmite tifosul exantematic și febra recurentă. ◊ P. de cap = insectă de c. 2 mm cenușie, parazită mai ales pe cap (Pediculus capitis). Transmite aceleași boli ca p. de corp. ◊ P. lat = insectă de c. 1,5 mm, de culoare galbenă sau albicioasă, parazită în regiunea pubiană, uneori și în regiunea axilară (Phthyrius pubis). 2. P. de plante v. afide. 3. P. de pene și de păr = malofag. 4. P. de lemn = ploșniță (1). 5. Păduchi țestoși = subordin de insecte homoptere (ex. p. de San José, p. țestos al prunului etc.), parazite sedentare pe plante, dăunătoare, caracterizate prin dezvoltarea unui înveliș protector constituit din producții tegumentare (ceară și lac) sau din chitină (Coccinea); coccide.

păduche (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pădúche m. (lat. pêdŭcilus îld. pêdĭcŭlus, dim. d. pêdis, păduche; it. pidocchio, fr. pou, vfr. pouil, peouil, sp. piojo, pg. piolho). Un fel de insect emipter care trăĭește pe corpul omuluĭ (maĭ ales în cap) și animalelor, (pediculus cápitis). Păduche de lemn (Vest), ploșniță, stelniță. Păduchele caluluĭ (saŭ elefantuluĭ), o plantă numită și păducherniță și colțu babeĭ.

păduche (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pădúche s. m., pl. pădúchi, art. pădúchii

păduche (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păduche m. 1. insectă parazită cu gura transformată în tub propriu de a suge, se încuibează în părul capului (Pediculus capitis); 2. păduche-de-lemn, insectă lătăreață și urît mirositoare, numită încă ploșniță și stelniță: ea sta ascunsă prin crăpăturile scândurilor și ale paturilor, de unde iese noaptea după hrana-i, sugând sângele oamenilor (Acanthia lectularia); 3. Bot. păduchele elefantului (calului), păducherniță. [Lat. PEDUCULUS = PEDICULUS].

păduche (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂDÚCHE, păduchi, s. m. 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu muncește și trăiește din munca altuia; parazit. 2. Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hrănindu-se pe seama acestora. 3. Compus: păduche-de-lemn = ploșniță. — Lat. peduculus.

Alte cuvinte din DEX

P OZOR OZONOTERAPIE « »PA PABAI PAC