păcuriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂCURÍU, -ÍE, păcurii, adj. (Rar) De culoarea păcurii; negru. –
Păcură +
suf. -iu.păcuriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păcuríu (rar)
adj. m.,
f. păcuríe; pl. m. și
f. păcuríipăcuriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂCURÍU, -
ÍE, păcurii, adj. (Rar) De culoarea păcurii; negru. —
Păcură +
suf. -iu.